Smaranda Milu Némethi, artist plastic și Art Director, bolnavă de cancer pulmonar
Când am început tratamentul cu citostatice mi-am zis că orice ar fi, nu mă dau bătută! Cancerul poate că mi-a luat sănătatea și liniștea, dar nu-mi va lua și pofta de viață, feminitatea și dorința de a fi frumoasă în continuare. Crezul meu? Atunci când lupți cu o boală urâtă, devii din ce în ce mai frumoasă și prin exemplul meu, încerc să le impulsionez pe femeile bolnave de cancer, ca și mine, să țină cu dinții de frumusețea lor, să rămână cochete și vesele, să fie niște învingătoare.
E zdruncinător să-ți pierzi tot părul de pe cap, față și corp, să simți cum îți pierzi toată feminitatea, mai ales când știi că vor urma și fertilitatea, ciclul menstrual, sânii… rămâi fără tine pur și simplu. Dar atunci când îți dai seama că poți fi frumoasă și așa, mai ales când nu renunți la luptă, începi să descoperi cum să recapeți ce-ai pierdut. Există mici trucuri de înfrumusețare, cum ar fi perucile, cerceii supradimensionați, machiajul și mai nou micropigmentarea, prin care redevii tu. Iar feminitatea ta devine o altă luptă câștigată cu boala.
Adelina Brăileanu
Bună ziua! Numele meu este Adelina Brăileanu și aș vrea să vă spun povestea mea pentru a încuraja persoanele care suferă de această boală să aibă încredere în ele și să își adune curajul să treacă peste aceasta încercare.
Totul a început când am observat un ” simplu” nodul… spun simplu pentru că aveam mai multe prietene, care aveau și ele nodul la sân și nu aveau nici o problemă și nici o grijă. Eu, din clipa aceea, nu am mai putut să nu îmi fac griji… aveam un sentiment de teamă și din auzite, inevitabil îmi venea în minte cuvântul „cancer”.
Tot împinsă de această teama am hotărât să consult mai mulți medici. Zis și făcut! Medicii mi-au spus că nu am de ce să îmi fac griji, că nu este grav, dar eu tot aveam sentimentul de neliniște, motiv pentru care am hotărât să merg la București pentru a face o operație „ușoară” după spusele medicului. Imediat după operație, la câteva ore mi s-a spus că din biopsie reieșea ca am cancer la sân. Nu-mi venea să cred că mi se întâmpla așa ceva, că am o boală despre care auzisem doar de la televizor.
Am mers imediat la oncolog, iar doamna doctor mi-a explicat ce pași aveam de urmat, pentru o luptă grea, de care depindea viața mea. Mi-a spus că trebuie să urmez 6 cure de chimioterapie, tratament care îmi va face și bine, dar și rău. Eu aveam părul destul de lung și foarte des. Doamna doctor mi-a spus că după 15 zile după prima ședință de tratament agresiv, va începe să-mi cadă părul și m-a sfătuit să mă tund mai scurt. Plângeam în fiecare zi și mă uitam în oglindă… nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie. Am decis să merg să mă tund până la umăr. Plângând, am făcut acest pas în a 10 -a zi de la prima cură de chimioterapie. Mă documentasem și aflasem că se poate întâmpla să nu cadă părul definitiv, erau multe persoane care susțineau acest lucru. În sinea mea speram să mi se întâmple același lucru.
În a 13 -a zi, a început să îmi cadă părul, găseam șuvițe pe pernă și prin casă, căzute, iar în două zile părul a căzut complet. A fost momentul în care am simțit că nu îmi mai doresc să trăiesc, că nu mai pot să continui. La câteva zile după, au început să îmi cadă și genele și sprâncenele, și am ajuns să nu mai am nici un fir de păr pe suprafața corpului… Atunci am simțit că îmi pierd feminitatea, ca nu mai sunt eu…
Eram decisă să nu mai ies din casă, dar la îndemnul părinților și al prietenilor, am mers și am cumpărat o perucă. Mi-a fost foarte greu, dar am decis să merg mai departe pentru persoanele din jurul meu, care mă susțineau și îmi erau aproape. Am început să port peruca, sa-mi fac apoi conturul ochilor, deoarece și genele lipseau, la fel și cel al sprâncenelor. Aflasem și despre procesul de micropigmentare, dar cu atâtea cheltuieli pe medicamente și tratamente, nici nu am îndrăznit să mă gândesc la așa ceva.
Dar timpul a trecut și iată ca am apelat la micropigmentare. M-am decis să încerc, obosită fiind să îmi conturez sprâncenele zilnic, timp de 3 ani… Era greu să stau mereu cu grijă să nu le ating ca să nu se steargă, sa nu le ud… Astfel, am ajuns să fac o programare la salonul Le Boudoir, unde am avut plăcerea să o întâlnesc pe Roxana, o persoana extrem de caldă și de sociabilă. Prin felul ei de a fi, mi-a câștigat încrederea și m-a făcut să fiu deschisă, să fiu în largul meu. Sentimentul de teamă despre cum va fi a dispărut, iar Roxana a realizat niște sprâncene perfecte. În timpul procesului nu am simțit durere, ci doar unele mici pișcături. O durere chiar mai mică decât la pensat.
Sunt foarte multumită de sprîncenele mele și îi mulțumesc foarte mult Roxanei pentru munca depusă. Consider că toate persoanele, care suferă de cancer la sân și urmează tratamente de chimioterapie, ar trebui să aibă curajul să apeleze la astfel de servicii, pentru că te ajută să nu îți pierzi feminitatea și să poți să mergi mai departe. Partea cea mai grea, din tot acest tratament, este pierderea părului, dar dacă poți să faci ceva în acest sens, atunci toată lupta va fi mult mai ușoară.